Ai fost la Nastratin. Avem un mesaj pentru tine.
Într-o zi, un om întâlnește un pietrar:
- Trăiesc ca un câine. Bătut de ploi, de vânt, de grindină, de soare. Fac o muncă istovitoare și prost plătită. Viața mea nu prețuiește nici cât o ceapă degerată. Nici nu merită să fie numită viață.
Ceva mai departe, același om întâlnește un alt pietrar:
- Da, este o muncă grea, dar cel puțin am de lucru, pot să-mi hrănesc nevasta și copiii. Apoi, trăiesc în aer liber, văd lumea care trece, nu mă plâng. Alții o duc mai rău decât mine.
În fine, ceva mai departe, a întâlnit un al treilea pietrar care l-a privit în ochi și i-a spus:
- Eu construiesc o catedrală.
Fericirea rătăcea prin lume și împlinea dorințele tuturor celor pe care îi întâlnea în cale. Într-o zi, din neatenție căzu într-o groapă și nu mai putu să iasă de acolo. Se dusese vorba că Fericirea rămase blocată într-o groapă și atunci mulți oameni veniră la ea și-și spuseră dorințele. Firește, Fericirea le-a împlinit.
Dar într-o zi, de groapă s-a apropiat un om neobișnuit. Aceasta a privit la Fericire, nu i-a cerut nimic, dar a întrebat-o:
- Dar tu, Fericire, ce-ți dorești?
- Să ies de aici.
Omul a ajutat-o să iasă și s-a dus în drumul său. Iar Fericirea… de atunci a mers numai pe urmele lui.
Într-o noapte, pe o stradă, lângă un stâlp de iluminat, un bărbat stă pe vine, cu fața aproape de pământ, ca și cum ar căuta ceva. Un altul trece pe lângă el și-l întreabă:
- Păi? Ce cauți aici?
- Îmi caut cheia.
- Ți-ai pierdut cheia?
- Da.
- Aici ți-ai pierdut-o?
- Nu, mai încolo.
- Bine, dar dacă ai pierdut-o mai încolo, de ce-o cauți aici?
- Păi, dacă aici este lumină?
Înainte de a-și da sufletul, un țăran smerit s-a rugat să i se îndeplinească o dorință. Voia să vadă iadul și raiul. Și, cum trăise cinstit, dorința i-a fost îndeplinită. Un înger a venit la el și l-a luat să-i arate iadul. Acolo a văzut mese întinse și încărcate cu mâncăruri dintre cele mai gustoase, doar că mesenii păreau flămânzi și mânioși. Erau așezați la mese și se foloseau de niște linguri și de niște furculițe lungi, lungi de tot, astfel încât nu izbuteau să ducă nimic la gură, aceasta fiind pricina supărării lor. Omul a fost dus apoi în rai, unde a avut parte de aceeași priveliște. - Iată, mesele sunt la fel, mâncarea așișderea, lingurile și furculițele la fel de lungi. Numai că toți mesenii par mulțumiți și sătui. Cum așa? - Pentru că se hrănesc unii pe alții.
Înscrie-te la Newsletter
Din când în când trimitem câte o scrisorică. Lasă-ne adresa ta de email ca să primești de la noi gânduri, povestiri, idei care să te inspire. :)
We use cookies to improve your experience and to help us understand how you use our site. Please refer to our cookie notice and privacy statement for more information regarding cookies and other third-party tracking that may be enabled.
Hai să păstrăm legătura.
Uite cum ne poți găsi pe Social Media
© 2022 Your brand name
